13 mai 2010

Inaltarea Domnului!

Praznicul Inaltarii la cer a Domnului, numit in popor si Ispas, se sarbatoreste intotdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa Inviere, cand Domnul S-a inaltat la cer. In cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare (Eusebiu al Cezareei - Despre sarbatoarea Pastilor) se arata ca Inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient in ziua a 50-a dupa Pasti, o data cu Rusaliile, si nu in ziua a 40-a. Astfel, sarbatoarea Inaltarii incheia perioada pascala a Cincizecimii. Multi sfinti ne-au lasat predici frumoase pentru aceasta sarbatoare (secolul al IV-lea): Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Atanasie al Alexandriei, Sfantul Grigorie de Nissa. La Ierusalim, sarbatoarea din ziua a patruzecea dupa Pasti avea loc in biserica Nasterii din Bethleem, iar sarbatoarea Inaltarii era praznuita la Cincizecime, adica in aceeasi zi cu Pogorarea Sfantului Duh. Spre sfarsitul secolului al IV-lea, sarbatoarea Inaltarii s-a separat de cea a Pogorarii Sfantului Duh, caci se generalizase praznuirea ei in ziua a patruzecea dupa Pasti. In secolul al VI-lea, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar in secolele urmatoare, Sfantul Ioan Damaschinul si Sfantul Iosif Imnograful compun canoanele din slujba Inaltarii. Aceasta sarbatoare a capatat o importanta deosebita atunci cand Sfanta Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a ridicat o biserica (Eleona) pe Muntele Eleonului (sau al Maslinilor) - acolo unde Mantuitorul S-a ridicat la cer -, in care Inaltarea era praznuita cu mare fast si solemnitate, incepand de la miezul noptii. Desi astazi biserica este in ruina, in ziua Inaltarii se aduna acolo o multime de crestini si clerul diverselor confesiuni savarseste acolo Sfanta Liturghie pe altare portative. 
Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului - Ispasul 
  Obiceiurile din aceasta zi au si ele semnificatii speciale, chiar magice. Credinciosii se incing cu foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat. Se crede ca cine moare de Ispas ajunge in cer. Pentru ca poporul nostru este fundamental un popor agrar, dar si crescator de animale, este important ca fiecare credinta sau superstitie sa fie strans legata de activitatea sa. Astfel, la Ispas, vitele se bat cu leustean, ca sa se ingrase. De asemenea, se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar: "Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!". In ziua de Ispas, nu se da foc si sare din casa; foc, pentru ca tot anul vei avea huit, iar sare, pentru ca vacile nu vor avea smantana. Ce se seamana dupa Ispas nu rodeste. In ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde de drum. Femeile impart laptele dulce fiert cu pasat, iar cei care primesc trebuie sa dea si ei la randul lor un buchet de maturi de pe camp. Conform credintei populare, Ispas este personajul mitic care a asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor mortilor la Domnul. Din ziua de Pasti si pana in ziua de Ispas, oamenii saluta spunand „Hristos a inviat!” si li se raspunde cu „Adevarat c-a inviat!”, iar in ziua Inaltarii Domnului se saluta cu „Hristos s-a inaltat!” si se raspunde cu „Adevarat ca s-a inaltat!”. Dupa ziua de Ispas incep a se saluta obisnuit. In aceasta zi este si Pastele Cailor: numai in aceasta zi se satura si caii o data pe an, si doar un ceas pentru ca asa au fost blestemati de catre Maica Domnului. In Ardeal, in zona Tarnavelor, azi se fac placinte cu urda. Hristos s-a inaltat!

5 comentarii:

geta spunea...

ADEVARAT CA S-A INALTAT!

Anonim spunea...

Adevarat S-a Inaltat !

Mira

Valentina Ionita spunea...

Hristos s-a Inaltat!!!

maria elena spunea...

Adevarat s-a inaltat, Valentina! Multumesc de vizita.

maria mihalache spunea...

Adevarat s-a inaltat!